Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru obedient

OBEDI├ëNT, -─é, obedien╚Ťi, -ie, adj. Supus, ascult─âtor. [Pr.: -di-ent] ÔÇô Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.
OBEDI├ëNT, -─é, obedien╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Supus, ascult─âtor. [Pr.: -di-ent] ÔÇô Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.
obedi├ęnt (-di-ent) adj. m., pl. obedi├ęn╚Ťi; f. obedi├ęnt─â, pl. obedi├ęnte
obedi├ęnt adj. m. (sil. -di-ent), pl. obedi├ęn╚Ťi; f. sg. obedi├ęnt─â, pl. obedi├ęnte
OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
OBEDIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blând. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens].
OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens)
OBEDIÉNT ~tă (~ti, ~te) livr. Care este supus, ascultător. [Sil. -di-ent] /<lat. obediens, ~ntis, it. obediente
obedient adj. v. ASCULT─éTOR. BUN. CUMINTE. DOCIL. PLECAT. SUPUS.

Obedient dex online | sinonim

Obedient definitie

Intrare: obedient
obedient adjectiv
  • silabisire: -di-ent