obștire definitie

2 intrări

12 definiții pentru obștire

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște.
OBȘTÍRE, obștiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a obști și rezultatul ei; înștiințare, anunțare. – V. obști.
OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.
OBȘTÍRE, obștiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a obști și rezultatul ei; înștiințare, anunțare. – V. obști.
OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Refl. pas. Propunerile de membri onorari să se facă mai întii dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.
OBȘTÍRE, obștiri, s. f. (Învechit) înștiințare, știre. Se porni vuietul mulțimii. – Să obștească, să obștească... Să auzim obștirea. CAMIL PETRESCU, O. II 682.
obștí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 să obșteáscă
obștíre (înv.) s. f., g.-d. art. obștírii; pl. obștíri
obștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obșteáscă
obștíre s. f., g.-d. art. obștírii; pl. obștíri
A OBȘTÍ ~ésc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti
obștì v. a divulga, a face cunoscut: el obști, că armia va ședea 15 zile BĂLC.

obștire dex

Intrare: obști
obști verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: obștire
obștire substantiv feminin