obștejítel m., pl. lĭ (vsl. obĭštežitelĭ). L. V. Călugăr de mînăstire.

obștejítel, obștejíteli s. m. (Înv., în opoziție cu anahoret) Călugăr, monah care trăiește într-o chinovie. – Din sl. obšejitel.