hóbot n., pl. e (vsl. rus. hóbot, trompă de elefant orĭ de insect, de unde s’a dezvoltat înț. de „ceĭa ce acopere fața”. V. habotnic). Mold. Trans. Rar. Păĭoară, vălu mireseĭ. Peteală. Munt. vest. hobót, botu săniiĭ. – Și (h)óbăt (Suc.).

óbăt, V. hobot.