ÓBĂR s. m. v. ober.

ÓBER, oberi, s. m. (Înv.) Oberchelner. [Var.: óbăr s. m.] – Din germ. Ober.

ÓBĂR s. m. v. ober.

ÓBER, oberi, s. m. (Ieșit din uz) Chelner-șef, oberchelner. [Var.: óbăr s. m.] – Din germ. Ober.

ÓBER, oberi, s. m. (Germanism rar, în graiul minerilor) Muncitor șef. Mi s-a plîns oberul că faci revoluție în sector. DAVIDOGLU, M. 29.

!óber (înv.) [e pron. ă] s. m., pl. óberi

óber s. m., pl. óberi

OBER-GABELHORN [ó:bər gábəlhorn], vârf în Alpii Pennini, în SV Elveției (Valais); 4.074 m.