15 definiții pentru obădare
OBĂDÁ, obădez,
vb. I.
Tranz. (
Reg.) A monta în obezi spițele unei roți. – Din
obadă. OBĂDÁR, obădare,
s. n. (
Reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi. –
Obadă +
suf. -ar.
OBĂDÁ, obădez,
vb. I.
Tranz. A monta în obezi spițele unei roți. – Din
obadă. OBĂDÁR, obădare,
s. n. (
Reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi. –
Obadă +
suf. -ar.
OBĂDÁ, obădez,
vb. I.
Tranz. A lega roata sau spițele cu obezi.
OBĂDÁR, obădare,
s. n. Sfredel folosit de rotari pentru a face găuri în obezi.
obădá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3 obădeáză
obădár (
reg.)
s. n.,
pl. obădáre
obădá vb., ind. prez. 1 sg. obădéz, 3 sg. și pl. obădeáză obădár s. n., pl. obădáre A OBĂDÁ ~éz tranz. (roți) A înzestra cu obezi. /Din obadă OBĂDÁR ~e n. reg. Sfredel de făcut găuri în obezi. /obadă + suf. ~ar obedéz v. tr. (d. obeadă). Pun obezĭ roateĭ. Îndoĭ ca o obeadă. Fasole obedată, un fel de fasole cu boabele curbe (phaséolus subcompressus), numită și coada caluluĭ (în Suc.). – Mold.
obădez. OBĂDÁRE s. f. v.
obăda. [DEX ’98]
Obădare dex online | sinonim
Obădare definitie
Intrare: obăda
obăda verb grupa I conjugarea a II-a