obădare definitie

3 intrări

15 definiții pentru obădare

OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. (Reg.) A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.
OBĂDÁR, obădare, s. n. (Reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi. – Obadă + suf. -ar.
OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.
OBĂDÁR, obădare, s. n. (Reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi. – Obadă + suf. -ar.
OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. A lega roata sau spițele cu obezi.
OBĂDÁR, obădare, s. n. Sfredel folosit de rotari pentru a face găuri în obezi.
obădá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 obădeáză
obădár (reg.) s. n., pl. obădáre
obădá vb., ind. prez. 1 sg. obădéz, 3 sg. și pl. obădeáză
obădár s. n., pl. obădáre
A OBĂDÁ ~éz tranz. (roți) A înzestra cu obezi. /Din obadă
OBĂDÁR ~e n. reg. Sfredel de făcut găuri în obezi. /obadă + suf. ~ar
obădéz, V. obedez.
obedéz v. tr. (d. obeadă). Pun obezĭ roateĭ. Îndoĭ ca o obeadă. Fasole obedată, un fel de fasole cu boabele curbe (phaséolus subcompressus), numită și coada caluluĭ (în Suc.). – Mold. obădez.
OBĂDÁRE s. f. v. obăda. [DEX ’98]

obădare dex

Intrare: obăda
obăda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: obădare
obădare
Intrare: obădar
obădar substantiv neutru