oarecine definitie

15 definiții pentru oarecine

OARECÍNE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine.
OARECÍNE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine.
OARECÍNE pron. nehot. (învechit și regional) Cineva. Hai, hai, hai, bădiță, bine, Tu mai ai pe oarecine! – Ba eu, mîndră m-oi jura De mai am pe cineva. MARIAN, S. 31. – Variantă: oareșicíne (pronunțat oa-reși-) pron. nehot.
*oáre cíne adv. + pr. ( ~ știe?)
oarecíne (cineva) (înv., reg.) pr., g.-d. oarecúi
oarecíne pr., g.-d. oarecúi
OARECÍNE adj. v. anumit.
OARECÍNE adj., pron. v. oarecare.
OARECÍNE pron. v. careva, cineva, unul, vreunul.
OARECÍNE pron. nehot. înv. v. ORICINE. /oare + cine
oare-cíne, pron. indefinit uzitat fără subst. Vechĭ. Cineva, orĭ-care ar fi, oare-care: a venit oare-cine, un oare-cine.
oarecine adj. v. ANUMIT.
oarecine pron. v. CAREVA. CINEVA. UNUL. VREUNUL.
oarecine adj., pron. v. OARECARE.
oarecíne, pron. neh. – (reg.) Cineva, careva: „...că dacă iei brăcinariul de la oarecine...” (Papahagi, 1925: 319). – Din oare + cine (DEX, MDA).

oarecine dex

Intrare: oarecine
oarecine pronume nehotărât