Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru oarecare

OAREC├üRE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai ├«ndeaproape; oare╚Öicare. ÔÖŽ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. F─âr─â importan╚Ť─â, ne├«nsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (├Änv. ╚Öi reg.) Cineva, unul; careva. ÔÇô Oare + care.
OAREC├üRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai ├«ndeaproape; oare╚Öicare. ÔÖŽ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. F─âr─â importan╚Ť─â, ne├«nsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (├Änv. ╚Öi reg.) Cineva, unul; careva. ÔÇô Oare + care.
OAREC├üRE adj. nehot. 1. Anumit. Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui. Mihu. SADOVEANU, O. VII 121 Ana vorbea cu autoritate ╚Öi cu oarecare dispre╚Ť. C. PETRESCU, C. V. 231. Cu toate astea, chiar f─âr─â permisiunea ta, eu te. voi urma. la o distan╚Ť─â oarecare! REBREANU, R. 11 229. 2. Indiferent care, careva. Dac─â nu ne-am fi-nt├«lnit (Absolut din ├«nt├«mplare) Tu pe altul oarecare Tot a╚Öa l-ai fi iubit. TOP├ÄRCEANU, M. 58. 3. Ne├«nsemnat, f─âr─â importan╚Ť─â; ceva. ├Änl─âuntru, oarecare fr─âm├«ntare ╚Öi neor├«nduial─â. SADOVEANU, A. L. 184. ├Än vremea ei, atunci, ├«nt├«mplarea a fost oarecare. id. O. V 92. ÔŚŐ (Substantivat) Prietenul meu nu e un oarecare. ÔÇô Variant─â: oare╚Öic├íre (pronun╚Ťat oa-re╚Öi-) adj. nehot.
oarecáre1 adj. pr. invar.
oarecáre2 (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecắruia; f. oarecáre, g.-d. oarecắreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecắrora
oarecáre adj. m., f. oarecáre; pl. m. și f. oarecáre
oarecáre pr. m., g.-d. oarecáruia; f. sg. oarecáre, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecărora
OAREC├üRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cineva╚Öilea, (├«nv. ╚Öi reg.) oarecine, oare╚Öicine, (├«nv.) cineva╚Öi, ne╚Ötine. (~ dintre ei a ├«nt├órziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obi╚Önuit. (Un individ ~.) 4. adj. ne├«nsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. c├ótva, ni╚Ťel, pu╚Ťin. (~ vreme a stat ├«n cas─â.) 6. adj. ceva, c├ótva, oare╚Öicare, (├«nv. ╚Öi reg.) ceva╚Öi, ceva╚Öilea, oarec├ót, oarec├ótva, oare╚Öice. (Are ~ treab─â acolo.) 7. adj. anumit, (├«nv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispre╚Ť.)
OARECÁRE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care
oare-c├íre pron. indefinit. Or─ş-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (sa┼ş simplu oare-care: l-a ├«ntrebat oare-care). Despre lucrur─ş: o linie oare-care.
OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cineva╚Öilea, (├«nv. ╚Öi reg.) oarecine, oare╚Öicine, (├«nv.) cineva╚Öi, ne╚Ötine. (~ dintre ei a ├«nt├«rziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obi╚Önuit. (Un individ ~.) 4. adj. ne├«nsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. c├«tva, ni╚Ťel, pu╚Ťin. (~ vreme a stat ├«n cas─â.) 6. adj. ceva, c├«tva, oare╚Öicare, (├«nv. ╚Öi reg.) ceva╚Öi, ceva╚Öilea, oarec├«t, oarec├«tva, oare╚Öice. (Are ~ treab─â acolo.) 7. adj. anumit, (├«nv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispre╚Ť.)
un oarecare expr. (peior.) un om f─âr─â / lipsit de importan╚Ť─â.

Oarecare dex online | sinonim

Oarecare definitie