Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

46 defini╚Ťii pentru oarb─â

ORB1 s. n. (├Än sintagma) Orbul g─âinilor (sau g─âinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifest─â prin imposibilitatea de a vedea seara dup─â apusul soarelui; p. ext. miopie. ÔŚŐ Expr. A avea orbul g─âinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. ÔÇô Din orbi (derivat regresiv).
ORB2, O├üRB─é, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de sim╚Ťul v─âzului, care nu vede (deloc). ÔŚŐ Expr. A nimerit orbul Br─âila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a ├«ncuraja pe cel care ╚Öov─âie s─â se duc─â ├«ntr-un loc necunoscut. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte p─âreri. 3. Fig. Care pare s─â ac╚Ťioneze f─âr─â discern─âm├ónt, la ├«nt├ómplare, f─âr─â ra╚Ťiune, f─âr─â finalitate; p. ext. de temut, fioros. ÔÖŽ Complet, total. ÔÖŽ Lipsit de spirit de observa╚Ťie sau de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumin─â; ├«ntunecos, ├«ntunecat. 5. (├Än sintagmele) Fereastr─â oarb─â sau geam orb = ad├óncitur─â ├«n perete, de forma unei ferestre, constituind un motiv arhitectonic. Sob─â oarb─â = motiv ornamental de forma unei sobe; sob─â care are gura ├«n a doua camer─â. Du╚Öumea oarb─â = du╚Öumea de sc├ónduri brute distan╚Ťate, peste care se monteaz─â parchetul. Cartu╚Ö orb = cartu╚Ö f─âr─â proiectil, folosit la exerci╚Ťii, la parade, la demonstra╚Ťii etc. Camer─â oarb─â = camer─â f─âr─â ferestre, cu destina╚Ťii speciale (├«n fizic─â, ├«n medicin─â etc.). Pu╚Ť orb = pu╚Ť de min─â care nu are ie╚Öire direct─â la suprafa╚Ť─â. ÔÇô Lat. orbus.
╚ś├üRPE, ╚Öerpi, s. m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase ╚Öi neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la t├ór├óre prin mi╚Öc─âri ondulatorii; (╚Öi la sg.) reptil─â din acest ordin. ÔŚŐ ╚śarpe de cas─â = specie de ╚Öarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu dou─â pete galbene pe ceaf─â, care tr─âie╚Öte mai ales ├«n regiunile inundabile, pe l├óng─â cas─â (Natrix natrix). ╚śarpe de alun = ╚Öarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o band─â neagr─â pe laturile capului, care tr─âie╚Öte la noi prin p─âdurile de alun ╚Öi prin locuri st├óncoase (Cornelia austriaca). ╚śarpe cu clopo╚Ťei = specie de ╚Öarpe veninos din America de Nord, lung p├ón─â la 2 metri, a c─ârui coad─â este prev─âzut─â cu solzi como╚Öi care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). ╚śarpe cu ochelari = cobr─â. ÔŚŐ Expr. (A ╚Ťipa sau a striga, a urla) ca din (sau ├«n) gur─â de ╚Öarpe = (a ╚Ťipa, a striga, a urla) foarte tare. ├Än gaur─â de ╚Öarpe = ├«ntr-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A s─âri ca mu╚Öcat de ╚Öarpe = a se ├«nfuria, a-╚Öi ie╚Öi din fire. A ├«nc─âlzi (sau a cre╚Öte) ╚Öarpele la (sau ├«n) s├ón = a ar─âta dragoste ╚Öi bun─âvoin╚Ť─â unui om nerecunosc─âtor. A-l mu╚Öca pe cineva ╚Öarpele de inim─â, se spune c├ónd cineva se simte ispitit s─â fac─â (sau s─â spun─â) ceea ce n-ar trebui. A-l mu╚Öca (pe cineva) ╚Öarpele invidiei (ori al vanit─â╚Ťii) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A c─âlca ╚Öarpele pe coad─â = a insulta, a sup─âra pe un om r─âu, iute la m├ónie. ÔŚŐ Compus: ╚Öarpe-orb = nume dat unor specii de ╚Öop├órle. ÔÖŽ Fig. Persoan─â rea, viclean─â, perfid─â. [Var.: ╚Ö├ęrpe s. m.] ÔÇô Lat. pop. serpes, -is (= serpens, -ntis).
ORB1 s. n. (├Än sintagma) Orbul g─âinilor (sau g─âinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifest─â prin imposibilitatea de a vedea seara dup─â apusul soarelui; p. ext. miopie. ÔŚŐ Expr. A avea orbul g─âinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. ÔÇô Din orbi (derivat regresiv).
ORB2, O├üRB─é, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de sim╚Ťul v─âzului, care nu vede (deloc). ÔŚŐ Expr. A nimerit orbul Br─âila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a ├«ncuraja pe cel care ╚Öov─âie s─â se duc─â ├«ntr-un loc necunoscut de team─â c─â nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte p─âreri, 3. Fig. Care pare s─â ac╚Ťioneze f─âr─â discern─âm├ónt; a c─ârui ra╚Ťiune e ├«ntunecat─â, tulburat─â de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ÔÖŽ Complet, total. ÔÖŽ Care denot─â lips─â de inteligen╚Ť─â, de reflec╚Ťie, de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumin─â; ├«ntunecos, ├«ntunecat. 5. (├Än sintagmele) Fereastr─â oarb─â sau geam orb = ad├óncitur─â ├«n perete, de forma unei ferestre, f─âcut─â cu scop arhitectonic. Sob─â oarb─â = motiv ornamental de forma unei sobe; sob─â care are gura ├«n a doua camer─â. Du╚Öumea oarb─â = du╚Öumea de sc├ónduri brute a╚Öezate distan╚Ťat, peste care se monteaz─â parchetul. Cartu╚Ö orb = cartu╚Ö f─âr─â proiectil, folosit la exerci╚Ťii, la parade, la demonstra╚Ťii etc. Camer─â oarb─â = camer─â f─âr─â ferestre, destinat─â unor scopuri speciale (├«n fizic─â, ├«n medicin─â etc.). Pu╚Ť orb = pu╚Ť de min─â care nu are ie╚Öire direct─â la suprafa╚Ť─â. ÔÇô Lat. orbus.
ORB1 s. n. (Numai ├«n exp r.) Orbul g─âinilor = numele popular al unei boli de ochi care se manifest─â prin aceea c─â bolnavul ├«╚Öi pierde aproape cu totul vederea seara, dup─â apusul soarelui, dar vede normal ziua. Ai orbul g─âinilor? se spune ├«n glum─â celui care caut─â ╚Öi nu vede un obiect aflat chiar ├«n fa╚Ťa lui.
ORB2, O├üRB─é, orbi, oarbe, adj. 1. Lipsit de sim╚Ťul v─âzului, care nu vede. G─âsi un om orb ce-╚Öi m├«nca m─âm─âligu╚Ťa cu lapte dulce. ISPIRESCU, L. 262. Ea nu putu dec├«t s─â-ndrepte asupr─â-i ochii s─âi stin╚Öi ╚Öi orbi. EMINESCU, N. 28. ÔŚŐ (Substantivat) Pip─âind cu mina de orb c─âuta pe m─âsu╚Ťa de trandafir ochelarii. C. PETRESCU, C. V. 188. Un orb pe care-l duce un copil de m├«n─â C├«nt─â-acela╚Öi c├«ntec din catirinc─â. D. BOTEZ, P. O. 165. ├Än ╚Ťara orbilor, chiorul e ├«mp─ârat. ÔŚŐ Expr. A nimerit orbul Br─âila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a ├«ncuraja pe cineva la o treab─â care i se pare nerealizabil─â. Nimeresc orbii Suceava ╚Öi eu nu eram s─â v─â nimeresc? CREANG─é, A. 107. Prinde orbul, scoate-i ochii v. ochi. ÔÖŽ Fig. Lipsit de perspicacitate, lipsit de spirit de observa╚Ťie; legat la ochi. Cum am putut s─â fiu at├«t de orb? BARANGA, I. 215. Orb este cel ce cat─â lumina s─â opreasc─â ├«n cursu-i regulat. BOLINTINEANU, O. 191. Orb am fost eu la vedere C├«nd am fost s─â-mi iau muiere. M─â bucuram la avere ╚ś-am luat f─ârÔÇÖ de pl─âcere. ANT. LIT. POP. I 120. 2. Fig. Lipsit de voin╚Ť─â ╚Öi de personalitate, supus cu totul voin╚Ťei altuia. M-ai silit s─â fiu agent orb politicii d-tale. ALECSANDRI, T. I 374. Nu urmeaz─â c─â omul este un instrument orb al fatalit─â╚Ťii. B─éLCESCU, O. II 10. 3. Fig. Care ac╚Ťioneaz─â, se manifest─â f─âr─â stavil─â, ├«n ciuda oric─ârui considerent; necontrolat, ira╚Ťional; p. ext. de temut, fioros. Afl├«nd cum ╚Ťi-ai b─âtut joc de el... o s─â fie orb ╚Öi turbat de m├«nie. CAMIL PETRESCU, O. I 13. E un ad├«nc asemenea Uit─ârii celei oarbe. EMINESCU, O. I 176. P├«n─â c├«nd s─â ne tot plece cruda, oarba tiranie? ALECSANDRI, P. II 7. ÔÖŽ Nem─ârginit, foarte mare, total. A avea ├«ncredere oarb─â ├«n cineva. 4. Fig. Lipsit de lumin─â, ├«ntunecos, ├«ntunecat.S-a l─âsat o noapte oarb─â, f─âr─â lun─â. SADOVEANU, O. VI 526. Peste adincurile oarbe ale nop╚Ťii, geana lunii ├«nfl─âc─ârate trimetea lungi raze de lumin─â. HOGA╚ś, M. N. 135. Cade-o noapte-ntunecoas─â, Noapte oarb─â, fioroas─â. ALECSANDRI, P. II 21. 5. (├Än expr.) Geam orb sau fereastr─â oarb─â = ad├«ncitur─â ├«n perete, av├«nd forma unei ferestre ╚Öi f─âcut─â cu scop arhitectonic. V. firid─â. P─âtrunse ├«ntr-o camer─â cu geam orb spre curte. VORNIC, P. 24. Toate ferestrele erau oarbe. CAMIL PETRESCU, O. II 491. Sob─â oarb─â = motiv ornamental ├«nchipuind o sob─â; sob─â care nu are deschidere ├«n camera ├«n care se afl─â. Era ├«n aceast─â camer─â... o sob─â oarb─â dasupra c─âreia era pus─â o tav─â. FILIMON, C. 265. Du╚Öumea oarb─â = du╚Öumea de sc├«nduri brute a╚Öezate distan╚Ťat ├«ntre ele, peste care se monteaz─â parchetul. Cartu╚Ö orb = cartu╚Ö f─âr─â proiectil, folosit la exerci╚Ťii, parade, demonstra╚Ťii etc. Camer─â oarb─â = camer─â f─âr─â ferestre destinat─â unor scopuri speciale (├«n fizic─â, ├«n medicin─â etc.). Pu╚Ť orb = pu╚Ť de min─â care nu are ie╚Öire direct─â la suprafa╚Ť─â. ÔÖŽ (Despre g─âuri) Care nu r─âzbe╚Öte ├«n partea cealalt─â, care are o singur─â gur─â.
bába-oárba (joc) s. f. art., neart. bábă-oárbă, g.-d. art. bábei-oárba
de-a bába-oárba loc. adv.
!orb adj. m., s. m., pl. orbi; adj. f., s. f. oárbă, pl. oárbe
├│rbul g─â├şnilor/g─â├şnii (boal─â) (pop.) s. n.
!șárpe-órb (miriapod, șopârlă) s. m., pl. șerpi-órbi
bába-oárba s. f. art.
de-a bába-oárba loc. adv.
orb adj. m., pl. orbi; f. sg. oárbă, pl. oárbe
șárpe-orb (miriapod) s. m.
CALEA-ÓRBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
MUSCĂ-OÁRBĂ s. v. tăun.
OCHI-ÓRB s. v. tâmplă.
ORB adj., s. 1. adj., s. nev─âz─âtor, (pop.) chior, orbe╚Ť. (Asocia╚Ťia ~ilor.) 2. adj. ├«ntunecat, ├«ntunecos. (Felinare oarbe.)
ORB adj. v. complet, deplin, desăvârșit, infinit, nemărginit, sărac, slab, total.
ORB s. v. c├órti╚Ť─â, sobol.
ORBUL G─é├ŹNILOR s. v. cecitate diurn─â, hemeralopie.
Orb Ôëá v─âz─âtor
orb (o├írb─â), adj. ÔÇô 1. F─âr─â vedere. ÔÇô 2. (Banat, Trans.) Chior. ÔÇô 3. (S. m.) Cecitate, orbire. Lat. orbus (Diez, I, 295; Densusianu, Hlr., 193; Pu╚Öcariu 1223; Candrea-Dens., 1284; REW 6086), cf. alb. verb, vegl. vuarb, it. orbo (It. de N orp, calabr. orvu), v. fr., cat. orb. Pentru r─âsp├«ndirea rom., cf. Gamillscheg, Differenzierung, 34 ╚Öi Cah. S. Pu╚Öcariu, I, 10; pentru sensul 2 din rom. cf. ALR, I, 67. Der. orbec─âi (var. orb─âc─âi, orbeca), vb. (a merge pe dibuite), cu suf. expresiv -c─âi (dup─â Scriban este doar un cuv├«nt expresiv; dup─â Pu╚Öcariu 1224, Candrea-Dens. ╚Öi Candrea, din lat. *orbicare); orbec─âial─â (var. orb─âc─âial─â), s. f. (c─âutare pe dibuite); orbe╚Öte, adv. (ca orbii); orbe╚Ť, s. m. (orb, cer╚Öetor orb; Mold., c├«rti╚Ť─â) cu suf. -ete, sau -e╚Ť, cf. fr. orvet; orbi, vb. (a pierde v─âzul; a fascina); orbie, s. f. (lips─â de vedere); orbi╚Ö, adv. (ca orbii); orbitor, adj. (care ia v─âzul, fascineaz─â); orbitur─â, s. f. (├«nv., lips─â de vedere); orbiciune, s. f. (├«nv., orbire).
ORB1 n.: ~ul g─âinilor boal─â const├ónd ├«n diminuarea sau pierderea vederii ├«n condi╚Ťii de iluminare redus─â. ÔŚŐ A avea ~ul g─âinilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi
ORB2 o├írb─â (orbi, o├írbe) 1) ╚Öi substantival (despre fiin╚Ťe) Care nu vede cu am├óndoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ÔŚŐ A se ╚Ťine (de ceva) ca ~ul de gard a urma ├«ntru totul modelul imitat. ~ului degeaba ├«i spui c─â s-a f─âcut lumin─â pe cel prost ├«n zadar ├«l pov─â╚Ťuie╚Öti. 2) fig. Care este lipsit de lumin─â; cufundat ├«n ├«ntuneric; obscur. ÔŚŐ Fereastr─â oarb─â ad├óncitur─â ├«n perete, sub form─â de fereastr─â, f─âcut─â ├«n scop decorativ. Camer─â oarb─â camer─â f─âr─â ferestre. Cartu╚Ö ~ cartu╚Ö cu exploziv, dar f─âr─â glon╚Ť; cartu╚Ö fals. 3) fig. (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) Care v─âde╚Öte lips─â de ra╚Ťiune, de judecat─â. Supunere oarb─â. ├Äncredere oarb─â. /<lat. orbus
oárbă s.f. sg. (reg.) fugă nebună.
oarbă f. fugă nebună: la oarba, la oarba! AL. [Cf. a alerga orbește].
orb n. 1. lipsit de vedere: b─âtr├ónul orb; orbul g─âinilor, boal─â de ochi la g─âini (╚Öi la om c├ónd ├«nceteaz─â de a vedea odat─â cu culcatul g─âinilor), fig. orbire trec─âtoare; 2. lipsit de lumin─â: noapte oarb─â, fioroas─â AL.; 3. fig. lipsit de lumina ra╚Ťiunii, pasionat, nebun: iubire oarb─â; 4. care se face f─âr─â discu╚Ťiune: supunere oarb─â. [Lat. ORBUS, lipsit (de vedere)].
oárbă, V. orb.
orb, o├írb─â adj. (lat. ┼Ćrbus, orfan, pop. ÔÇ×orbÔÇŁ, rud─â cu vgr. orph├│s, orfan; it. orbo, pv. vfr. cat. orb, orb. V. orfan). Lipsit de vedere, care are am├«ndo─ş ochi─ş strica╚Ť─ş. ├Än care nu se vede nimica, foarte ├«ntunecat: noapte oarb─â. Fig. Lipsit de judecat─â din cauza pasiuni─ş: furia te face orb, ─şubire oarb─â. Supunere oarb─â, supunere absolut─â. Cartu╚Öe oarbe, cartu╚Öe f─âr─â gloan╚Ťe. Felinar orb, care lumineaz─â numa─ş ├«nainte l─âs├«nd ├«n ├«ntuneric pe cel ce-l poart─â. Baba oarba, un joc copil─âresc ├«n care unu se leag─â la och─ş ╚Öi vrea s─â-─ş prind─â pe ce─ş-lal╚Ť─ş, care seÔÇÖnv├«rtesc pe l├«ng─â el. S. n. f─âr─â pl. Orbu g─âinilor, sl─âbirea vederi─ş a╚Öa ├«n c├«t nu ma─ş vez─ş dup─â apusu soarelui (dup─â culcatu g─âinilor). Adv. Ninge orb, cade o z─âpad─â a╚Öa de deas─â ├«n c├«t nu se ma─ş vede departe. V. ch─şor.
calea-orbilor s. v. CALEA-LACTEE. CALEA-LAPTELUI.
musc─â-oarb─â s. v. T─éUN.
ochi-orb s. v. TÎMPLĂ.
orb s. v. CÎRTIȚĂ. SOBOL.
orb adj. v. COMPLET. DES─éV├ÄR╚śIT. INFINIT. NEM─éRGINIT. S─éRAC. SLAB. TOTAL.
ORB adj., s. 1. adj., s. nev─âz─âtor, (pop.) chior, orbe╚Ť. (Asocia╚Ťia ~ilor.) 2. adj. ├«ntunecat, ├«ntunecos. (Felinare ~.)
orbul g─âinilor s. v. CECITATE NOCTURN─é. HEMERALOPIE.
FORTUNA CAECA EST (lat.) norocul este orb ÔÇô Cicero, ÔÇ×De amicitiaÔÇŁ, XV, 54.
OARBA DE MURE╚ś v. Iernut.
orb adj. m. Care nu vede, lipsit de vedere; nev─âz─âtor. ÔŚŐ Duminica orbului = s─ârb─âtoare religioas─â pr─âznuit─â ├«n a ╚Öasea duminic─â dup─â Pa╚Öti. Din lat. orbus.
chior ├«n ╚Ťara orbilor expr. (peior.) mai bun dec├ót al╚Ťii ├«n condi╚Ťiile unei concuren╚Ťe foarte slabe.
noroc chior / orb / porcesc expr. noroc extraordinar.
supunere oarb─â expr. umilin╚Ť─â; smerenie; obedien╚Ť─â total─â.

Oarb─â dex online | sinonim

Oarb─â definitie

Intrare: orb
orb adjectiv substantiv neutru
Intrare: oarb─â
oarb─â
Intrare: orbul g─âinilor
orbul g─âinii (numai) singular substantiv neutru articulat
orbul g─âinilor (numai) singular substantiv neutru articulat
Intrare: baba-oarba
bab─â-oarb─â
Intrare: șarpe-orb
șarpe-orb substantiv masculin
Intrare: ochi-orb
ochi-orb substantiv masculin (numai) singular