EL, EA, ei, ele,
pron. pers. 3.
1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (
Fam.; la
sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă.
2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ◊
Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei =
a) lucrurile personale ale cuiva;
b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui!
3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin.
4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. ◊ (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [
Pr.: iel, ia, iei, iele] –
Lat. illum, illa.