Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru oțios

OȚIÓS, -OÁSĂ, oțioși, -oase, adj. (Livr.) De prisos; inutil, nefolositor. [Pr.: -ți-os] – Din lat. otiosus.
OȚIÓS, -OÁSĂ, oțioși, -oase, adj. (Livr.) De prisos; inutil, nefolositor. [Pr.: -ți-os] – Din lat. otiosus.
oțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. oțióși; f. oțioásă, pl. oțioáse
oțiós adj. m. (sil. -ti-os), pl. oțióși; f. sg. oțioásă, pl. oțioáse
OȚIÓS adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.
OȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Care are timp liber. ♦ Dificil, încurcat. ♦ De prisos, inutil, nefolositor. [Pron. -ți-os. / < it. ozioso, lat. otiosus].
OȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. dificil, încurcat. 2. inutil, zadarnic. (< it. ozioso, lat. otiosus)
oțios adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC.

Oțios dex online | sinonim

Oțios definitie

Intrare: oțios
oțios adjectiv
  • silabisire: -ti-os