oțetire definitie

2 intrări

20 definiții pentru oțetire

OȚETÍ, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se acri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțețí vb. IV] – Din oțet.
OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.
OȚEȚÍ vb. IV v. oțeti.
OȚETÍ, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțețí vb. IV] – Din oțet.
OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.
OȚEȚÍ vb. IV v. oțeti.
OȚETÍ, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se preface, a se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A se supăra, a se mînia, a-și ieși din sărite. (Atestat în forma oțeți) Cine să oțețește, să bea oțet să-i treacă. PANN, P. V. III 13. – Variantă; oțețí vb. IV.
OȚETÍRE s. f. Acțiunea de a se oțeti; transformare a alcoolului din vin în acid acetic, datorită unui ferment acetic.
OȚEȚÍ vb. IV v. oțeti.
!oțetí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetéște, imperf. 3 sg. se oțeteá; conj. prez. 3 să se oțeteáscă
oțetíre s. f., g.-d. art. oțetírii; pl. oțetíri
oțetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțetésc, imperf. 3 sg. oțeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. oțeteáscă
oțetíre s. f., g.-d. art. oțetírii; pl. oțetíri
OȚETÍ vb. v. acri.
OȚETÍRE s. v. acrire.
A SE OȚETÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vinuri) A se transforma în oțet; a deveni asemănător cu oțetul; a se înăcri. 2) fig. fam. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se șifona. /Din oțet
oțetì v. 1. a se face acru (ca oțetul); 2. fig. a se irita. [V. oțet].
oțetésc și -țésc v. tr. (d. oțet; ceh. octeti, cr. octiti se, a se acri). Prefac în oțet: căldura oțetește vinu. V. refl. Mă prefac în oțet: vinu s’a oțetit.
OȚETI vb. a (se) acri, a (se) înăcri. (Vinul s-a ~.)
OȚETIRE s. acrire, înăcrire. (~ vinului.)

oțetire dex

Intrare: oțeti
oțeti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
oțeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: oțetire
oțetire substantiv feminin