oțărime definitie

6 definiții pentru oțărime

OȚĂRÍME s. f. (Înv.) Supărare mare; amărăciune. – Oțărî + suf. -ime.
OȚĂRÍME s. f. (Înv.) Supărare mare; amărăciune. – Oțărî + suf. -ime.
OȚĂRÍME s. f. (Neobișnuit) Supărare mare; amărăciune. (Atestat în forma oțerime) începură a se plînge cu oțerime că de două ori Sigismund, fără învoirea țării, se dusese la împăratul. BĂLCESCU, O. II 178. – Variantă: oțeríme s. f.
oțăríme (înv.) s. f., g.-d. art. oțărímii
oțăríme s. f., g.-d. art. oțărímii; pl. oțărími
oțărime f. oțărire: începură a se plânge cu oțărime BĂLC.

oțărime dex

Intrare: oțărime
oțărime