OȘTENÉSC, -EÁSCĂ, oștenești, adj. (Înv.) Ostășesc, milităresc. [Var.: oștinésc, -eáscă adj.] – Oștean + suf. -esc.

OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc.

OȘTENÉSC, -EÁSCĂ, oștenești, adj. (Înv.) Ostășesc, milităresc. [Var.: oștinésc, -eáscă adj.] – Oștean + suf. -esc.

OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc.

OȘTINÉSC, -EÁSCĂ, oștinești, adj. (învechit) Ostășesc. M-am lepădat din slujba oștinească. KOGĂLNICEANU, S. 190.

oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști

oștenésc adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști

OȘTENÉSC adj. v. cazon, militar, milităresc, ostășesc, soldățesc.

óștenésc, -eáscă adj. Vechĭ. Militar, soldățesc.

oștenesc adj. v. CAZON. MILITAR. MILITĂRESC. OSTĂȘESC. SOLDĂȚESC.