oștean definitie

10 definiții pentru oștean

OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean.
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean.
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat, militar, ostaș. Oșteni tineri și bine legați stăteau drepți înaintea domnului, privindu-l. SADOVEANU, O. VII 17. Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați, Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132. Am văzut cu toții cum pașnicul țăran a devenit oștean voinic, oștean viteaz, care se uita la moarte cu dispreț și care a reînviat pe cîmpul de bătălie gloria strămoșilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 239.
oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi
oșteán s. m., pl. oșténi
OȘTEÁN s. v. ostaș.
OȘTÉAN ~éni m. Persoană care face serviciul militar; ostaș; soldat. /oaste + suf. ~ean
oștean m. ostaș.
oșteán m., pl. enĭ (d. oaste). Rar azĭ. Ostaș, soldat.
OȘTEAN s. militar, ostaș, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

oștean dex

Intrare: oștean
oștean substantiv masculin