NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

NĂȘÍC, -Ă, nășici, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui naș(ă). Nu știi, nășică, ceva! S-a bolnăvit nevasta. TEODORESCU, P. P. 336.

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășícă (pop.) s. f., g.-d. art. nășícii; pl. nășíci

nășíc s. m., pl. nășíci

nășícă s. f., g.-d. art. nășícii; pl. nașíci