NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -e, s. m. și f. (Regional) Persoană înapoiată mintal; prost, tont. Se amestecă în vorbă Dumitrache, năvlegul. STANCU, D. 15. ♦ (Adjectival, despre părți ale corpului) Bolnav, beteag. Se poate trăi și cu un picior năvleg. STANCU, D. 321.

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlég adj. m., s. m. (sil. -vleg), pl. năvlégi; f. sg. năvleágă, pl. năvlége

NĂVLÉG adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

năvlég (năvleágă), adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic și sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu vlagă și cu mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În Munt. și Olt.

năvlég V. nevleg.

nevlég, -eágă adj., pl. ca bleg (cp. cu ung. névleg, nominal, și cu rom. vlagă). Vest. Bleg, prost. Subst. Idiot. – În Arg. Ml. năvleg. V. primit.

năvleg adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.