năturní, năturnésc, vb. IV (reg.) a urmări (pe cineva).

năturní, năturnesc, vb. tranz. – (reg.) A se întoarce pentru a urmări pe cineva (Papahagi, 1925; Lenghel, 1979) „Jidovii ș-o d-audzât, / După el o năturnit” (Papahagi, 1925: 233; Hărnicești). – Cf. înturna (MDA).

năturní, năturnesc, vb. tranz. – A urmări pe cineva (Papahagi 1925; Lenghel 1979). – Cf. înturna (MDA).