NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. Cu nasul, cu trompa mare. Elefantul năsos Și bivolul peptos, Cu lupul coadă-lungă, Multe izbînzi făcură. ALEXANDRESCU, M. 328. ♦ Fig. (Substantivat) Îndrăzneț, obraznic. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă. PAS, L. I 125.

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsós adj. m., pl. năsóși; f. sg. năsoásă, pl. năsoáse

NĂSÓS adj. (prin Mold.) nărtos. (Om ~.)

NĂSÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are nasul mare. /nas + suf. ~os

năsos a. cu nasul mare: elefantul năsos GR. AL.

năsós, -oásă adj. (d. nas). Fam. Care are nasu mare. Fig. Pretențios, fudul. V. moțat.

NĂSOS adj. (prin Mold.) nărtos. (Om ~.)