Definiția cu ID-ul 881931:
NĂRĂVÍ, nărăvesc,
vb. IV.
1. (
Pop.)
Refl. și
tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (
1).
2. Refl. și
tranz. (
Înv. și
pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde.
3. Refl. recipr. (
Înv. și
reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din
nărav. Nărăvire dex online | sinonim
Nărăvire definitie