NARAMZÍU, -ÍE, naramzii, adj. (Regional) De culoarea portocalei, roșu-portocaliu. Șalul era naramziu și fața cațaveicei ca piatra vînătă. SADOVEANU, Z. C. 257. – Variante: naramgíu, -íe (MAT. FOLK. 1415, ȘEZ. VIII 59), narangíu, -íe (MARIAN, INS. 544, id. NU. 384, ȘEZ. V 31, ib. XIII 2), nărămzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 306, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152), narîmzíu, --íe CAMIL PETRESCU, O. I 296), nerămzíu, -íe (M. I. CARAGIALE, C. 77) adj.

NĂRĂMZÍU, -ÍE adj. v. naramziu.

nărămziu a. de coloarea năramzei: floare nărămzie POP.

nărămzát, -ă adj. (d. naramză. V. marmanziŭ). Stacoșiŭ. – Și nărănzat, nărînzat (Munt.), naraznat (Mod. sud). Și naramgiŭ, narangiŭ, nărănziŭ, naramziŭ, nărămziŭ (turc. naranği, narenği). V. turungiŭ.