NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.