NĂMOLÍ, nămolesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înnămoli. [Var.: (pop.) nomolí vb. IV] – Din nămol.

NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

NĂMOLÍ, nămolesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înnămoli. [Var.: (pop.) nomolí vb. IV] – Din nămol.

NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. Refl. A se înfunda în nămol; a se îngloda, a se împotmoli. Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. – Variante: înnomolí (VISSARION, B. 241, DUNĂREANU, N. 29, ISPIRESCU, L. 169), nămolí (I. IONESCU, P. 386) vb. IV.

NĂMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. nămoleáscă

NĂMOLÍ vb. v. împotmoli.

nămolì v. a băga în noroiu. V. înnămoli.

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s’a înomolit (maĭ rar trenu s’a înomolit îld. s’a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.

nămolésc V. înomolesc.

nomolésc V. înomolesc.

NĂMOLI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)