NĂDUȘITÓR, -OÁRE, nădușitori, -oare, adj. (Rar, despre căldură, vreme etc.) Sufocant, apăsător. – Năduși + suf. -tor.

NĂDUȘITÓR, -OÁRE, nădușitori, -oare, adj. (Despre căldură, vreme etc.) Sufocant, apăsător. – Năduși + suf. -tor.

NĂDUȘITÓR, -OÁRE, nădușitori, -oare, adj. Sufocant, năbușitor, apăsător. Peste zi, o căldură nădușitoare, fără aer, fără vînt. NEGRUZZI, S. I 291.

nădușitór (rar) adj. m., pl. nădușitóri; f. sg. și pl. nădușitoáre

nădușitór adj. m., pl. nădușitór; f. sg. și pl. nădușitoáre

NĂDUȘITÓR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.

NĂDUȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre căldură, vreme etc.) Care sufocă; sufocant. /a năduși + suf. ~tor

nădușitor adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUȘITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT.