năcovală f. V. nicovală.

nicovală f. 1. massă de fier pe care se bat metalele (sau se găuresc cercurile): între ciocan și nicovală, expus a fi victimă între două partide contrare; 2. fig. victimă: cât ești nicovală suferă, cât ești ciocan lovește PANN. [Dial. năcovală = slav. NAKOVALO].

nicoválă f., pl. e (din maĭ vechĭu năcovalnă, d. vsl. nakovalo și -alĭno, d. kovati, a fabrica; bg. nakoválnĕa, sîrb. nâkovanj, rus. nákovalĭnĕa, pol. [na-] kowadlo. V. covacĭ). Ilăŭ, mare bucată de oțel pe care feraru pune feru și-l bate cu ciocanŭ. Între cĭocan și nicovală, între doŭă partide cu interese opuse, pe punctu de a fi zdrobit. – Și nicovaină (Olt.), năcovală (Munt. vest), nocovană și nocovalmă (Trans.).