NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. (Rar) Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. (Rar) Năclăit. (Atestat în forma năcleios) Rîul cu apele sale galbine curge pe o matcă de lut năcleios. ODOBESCU, S. I 147. – Variantă: năcleiós, -oásă adj.

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăiós adj. m. (sil. -clă-), pl. năclăióși; f. sg. năclăioásă, pl. năclăioáse

NĂCLĂIÓS adj. v. unsuros.

năclăios a. lipicios, murdar: o matcă de lut năclăios OD.

NĂCLĂIOS adj. cleios, lipicios, unsuros. (Materie ~.)