Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru nutrit

NUTR├Ź, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A da de m├óncare sau a m├ónca; a (se) hr─âni, a (se) alimenta. ÔÖŽ Tranz. A procura cuiva hran─â (╚Öi alte mijloace de existen╚Ť─â); a ├«ntre╚Ťine pe cineva (cu m├óncare). 2. Tranz. Fig. A ├«ntre╚Ťine, a cultiva o idee, un sentiment. ÔÇô Din lat. nutrire.
NUTR├ŹT, -─é, nutri╚Ťi, -te, adj. 1. Care a fost alimentat, hr─ânit. 2. Fig. (Despre sentimente, idei) Care a fost ├«ntre╚Ťinut, cultivat, purtat ├«n suflet sau ├«n minte. ÔÇô V. nutri.
NUTR├Ź, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A da de m├óncare sau a m├ónca; a (se) hr─âni, a (se) alimenta. ÔÖŽ Tranz. A procura cuiva hran─â (╚Öi alte mijloace de existen╚Ť─â); a ├«ntre╚Ťine pe cineva (cu m├óncare). 2. Tranz. Fig. A ├«ntre╚Ťine, a cultiva o idee, un sentiment. ÔÇô Din lat. nutrire.
NUTR├ŹT, -─é, nutri╚Ťi, -te, adj. 1. Care a fost alimentat, hr─ânit. 2. Fig. (Despre sentimente, idei) Care a fost ├«ntre╚Ťinut, cultivat, purtat ├«n suflet sau ├«n minte. ÔÇô V. nutri.
NUTR├Ź, nutresc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la fiin╚Ťe) A hr─âni, a alimenta, a da de m├«ncare. M─â nutre╚Öte ╚Öi m─â adap─â. RETEGANUL, P. II 14. Fiin╚Ťe, lighioane... ╚ś-au g─âsit morm├«ntul ├Än marea ad├«ncime ╚śi mon╚Ötri au nutrit? ALEXANDRESCU, M. 178. ÔŚŐ Refl. Pribegea copila... nutrindu-se cu zmeur─â, mure, alune. RETEGANUL, P. V 18. ÔÖŽ A s─âtura, a potoli foamea. Fata cea mai mare nutrea curtea cu o p├«ne, iar cea mijlocie o ├«mbr─âca cu un fus de tort. RETEGANUL, P. II 26. ÔÖŽ A ├«ntre╚Ťine cu m├«ncare, a procura hran─â sau alte mijloace de existen╚Ť─â. Aceast─â lavr─â nutre╚Öte la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214. 2. Fig. (Cu privire la idei, sentimente) A ├«ntre╚Ťine, a cultiva. Nu mai nutreau n─âdejdea c─â le va asculta, c─â le va lua peti╚Ťiile ╚Öi le va spune un cuv├«nt bun. PAS, Z. III 161. ├Ä╚Öi descoperir─â unul altuia dragostea ce o nutreau. BOTA, P. 100.
nutr├ş (a ~) (nu-tri) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nutr├ęsc, imperf. 3 sg. nutre├í; conj. prez. 3 s─â nutre├ísc─â
nutr├ş vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nutr├ęsc, imperf. 3 sg. nutre├í.; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nutre├ísc─â
NUTR├Ź vb. 1. v. m├ónca. 2. v. avea.
NUTR├ŹT adj. alimentat, hr─ânit. (Bine ~.)
NUTR├Ź vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hr─âni. 2. tr. (Fig.) A sim╚Ťi, a avea, a ├«ntre╚Ťine anumite sentimente. [P.i. nutr├ęsc. / < lat. nutrire].
NUTR├Ź vb. I. tr., refl. a (se) hr─âni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, g├ónd etc. (< lat. nutrire)
A NUTR├Ź ~├ęsc tranz. 1) (fiin╚Ťe, plante) A face s─â-╚Öi men╚Ťin─â existen╚Ťa fizic─â d├ónd hran─â; a sus╚Ťine prin nutri╚Ťie; a hr─âni; a alimenta. 2) fig. (idei, sentimente, g├ónduri) A cultiva cu perseveren╚Ť─â ├«n sinea sa, neexterioriz├ónd. /<lat. nutrire
nutr├Č v. a hr─âni. [Lat. NUTRIRE].
* nutr├ęsc v. tr. (lat. n┼ştrire, cl. n├╗-; it. nu-, pv. noirir, fr. nourrir, sp. nodrir). Hr─ânesc, da┼ş m├«ncare. Fig. ├Äntre╚Ťin, alimentez: a nutri poporu cu palavre.
NUTRI vb. 1. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a mînca. (Se ~ consistent.) 2. a avea, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru...)
NUTRIT adj. alimentat, hr─ânit. (Bine ~.)

Nutrit dex online | sinonim

Nutrit definitie

Intrare: nutrit
nutrit adjectiv
Intrare: nutri
nutri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tri