NUTRÍȚIE, nutriții, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. – Din fr. nutrition, lat. nutritio.

NUTRÍȚIE, nutriții, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. – Din fr. nutrition, lat. nutritio.

NUTRÍȚIE s. f. Totalitatea fenomenelor prin care un organism viu își procură substanțele necesare dezvoltării, creșterii, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. Îngrășarea ogoarelor, asigurarea unor condiții bune de nutriție a plantelor sînt de mare importanță. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 365, 5/1.

!nutríție (nu-tri-ți-e) s. f., art. nutríția (-ți-a), g.-d. art. nutríției; pl. nutríții, art. nutríțiile (-ți-i-)

nutríție s. f. (sil. -tri-ți-e), art. nutríția (sil. -ți-a), g.-d. nutríții, art. nutríției; pl. nutríții

NUTRÍȚIE s. v. alimentație.

NUTRÍȚIE s.f. Totalitatea fenomenelor prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor; (p. ext.) hrănire, nutrire, alimentare; hrană. [Gen. -iei, var. nutrițiune s.f. / cf. fr. nutrition, lat. nutritio].

NUTRÍȚIE s. f. ansamblul funcțiilor organice prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor. (< fr. nutrition, lat. nutritio)

NUTRÍȚIE ~i f. Ansamblul proceselor de asimilare a hranei necesare creșterii, dezvoltării și activității organismelor vii; alimentație. ~a plantelor. /<fr. nutrition, lat. nutritio, ~onis

nutriți(un)e f. funcțiunea corpurilor organizate cari își întrețin vieața absorbind substanțe străine: nutrițiunea coprinde: digestiunea, circulațiunea, absorpțiunea, respirațiunea și secrețiunea.

* nutrițiúne f. (lat. nutritio, -ónis). Acțiunea de a nutri, totalitatea fenomenelor care se întîmplă în corpu unuĭ animal saŭ uneĭ plante p. asimilarea nutrimentelor și întreținerea viețiĭ. – Și -ițíe. V. digestiune.

NUTRIȚIE s. alimentare, alimentație, hrănire, mîncare, mîncat, nutrire. (În timpul ~.)