NUTRÍ, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da de mâncare sau a mânca; a (se) hrăni, a (se) alimenta. ♦ Tranz. A procura cuiva hrană (și alte mijloace de existență); a întreține pe cineva (cu mâncare). 2. Tranz. Fig. A întreține, a cultiva o idee, un sentiment. – Din lat. nutrire.

NUTRÍ, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da de mâncare sau a mânca; a (se) hrăni, a (se) alimenta. ♦ Tranz. A procura cuiva hrană (și alte mijloace de existență); a întreține pe cineva (cu mâncare). 2. Tranz. Fig. A întreține, a cultiva o idee, un sentiment. – Din lat. nutrire.

NUTRÍ, nutresc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A hrăni, a alimenta, a da de mîncare. Mă nutrește și mă adapă. RETEGANUL, P. II 14. Ființe, lighioane... Ș-au găsit mormîntul În marea adîncime Și monștri au nutrit? ALEXANDRESCU, M. 178. ◊ Refl. Pribegea copila... nutrindu-se cu zmeură, mure, alune. RETEGANUL, P. V 18. ♦ A sătura, a potoli foamea. Fata cea mai mare nutrea curtea cu o pîne, iar cea mijlocie o îmbrăca cu un fus de tort. RETEGANUL, P. II 26. ♦ A întreține cu mîncare, a procura hrană sau alte mijloace de existență. Această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214. 2. Fig. (Cu privire la idei, sentimente) A întreține, a cultiva. Nu mai nutreau nădejdea că le va asculta, că le va lua petițiile și le va spune un cuvînt bun. PAS, Z. III 161. Își descoperiră unul altuia dragostea ce o nutreau. BOTA, P. 100.

nutrí (a ~) (nu-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá; conj. prez. 3 să nutreáscă

nutrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá.; conj. prez. 3 sg. și pl. nutreáscă

NUTRÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. avea.

NUTRÍ vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hrăni. 2. tr. (Fig.) A simți, a avea, a întreține anumite sentimente. [P.i. nutrésc. / < lat. nutrire].

NUTRÍ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc. (< lat. nutrire)

A NUTRÍ ~ésc tranz. 1) (ființe, plante) A face să-și mențină existența fizică dând hrană; a susține prin nutriție; a hrăni; a alimenta. 2) fig. (idei, sentimente, gânduri) A cultiva cu perseverență în sinea sa, neexteriorizând. /<lat. nutrire

nutrì v. a hrăni. [Lat. NUTRIRE].

* nutrésc v. tr. (lat. nŭtrire, cl. nû-; it. nu-, pv. noirir, fr. nourrir, sp. nodrir). Hrănesc, daŭ mîncare. Fig. Întrețin, alimentez: a nutri poporu cu palavre.

NUTRI vb. 1. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a mînca. (Se ~ consistent.) 2. a avea, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru...)