nutreț definitie

11 definiții pentru nutreț

NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrană pentru animale. – Lat. nutricium.
NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrană pentru animale. – Lat. nutricium.
NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor care servesc (verzi, uscate sau murate) ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor constituită din aceste plante. V. furaj. Nutrețul se împuțina și pe la oamenii cei mai cu stare. AGÎRBICEANU, S. P. 29. I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. REBREANU, R. II 116. Se întorcea în grajdul în care îl aștepta nutrețul. GÎRLEANU, L. 33. ♦ (Învechit și popular) Mîncare pentru animale. Patru iepe, sirepe și năbădăioase, legate cu căpestre de fier... Diomede le da nutreț numai carne de oameni. ISPIRESCU, U. 48. Spuie corbii munților Și fiarele codrilor Care-a fost nutrețul lor? ALECSANDRI, P. P. 214.
nutréț (nu-treț) s. n., pl. nutréțuri
nutréț s. n. (sil. -treț), pl. nutréțuri
NUTRÉȚ s. furaj, (înv. și pop.) strânsură, (reg.) nutriment, zaherea. (~ pentru vite.)
nutréț (nutréțuri), s. n. – Furaj (verde). Lat. nūtrῑcium „nutritiv, alimentar” (Șeineanu, Semasiol., 183; Pușcariu 1210; Candrea-Dens., 1264; REW 6004), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169); din lat. nūtrῑre, din care s-a format în sec. XIX, nutri, vb. (a hrăni), vb. pe care Pușcariu 1209 îl semnala în mod greșit ca tradițional. – Der. nutritiv, adj. din fr. nutritif; nutriment, s. n. (aliment), din lat. nutrimentum, sec. XIX; nutritor, adj. (hrănitor), după fr. nourrissant; nutriți(un)e, s. f., din fr. nutrition.
NUTRÉȚ ~uri n. Produs de natură vegetală (mai rar animală sau minerală), folosit ca hrană pentru animalele erbivore domestice; furaj. /<lat. nutricium
nutreț n. hrana vitelor și a păsărilor. [Lat. NUTRICIUM, hrană în genere: românește cu sensul restrâns].
NUTREȚ s. furaj, (înv. și pop.) strînsură, (reg.) nutriment, zaherea. (~ pentru vite.)
nutreț sn. sg. (glum.) alimente, mâncare.

nutreț dex

Intrare: nutreț
nutreț substantiv neutru
  • silabisire: -treț