nutație definitie

7 definiții pentru nutație

NUTÁȚIE, nutații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale și în oscilații laterale. – Din fr. nutation, it. nutazione.
NUTÁȚIE, nutații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare a unor organe ale plantelor, constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.
nutáție (-ți-e) s. f., art. nutáția (-ți-a), g.-d. art. nutáției; pl. nutáții, art. nutáțiile (-ți-i-)
nutáție s. f. (sil. -ți-e), art. nutáția (sil. -ți-a), g.-d. art. nutáției; pl. nutáții, art. nutáțiile (sil. -ți-i-)
NUTÁȚIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesiune; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. [Gen. -iei, var. nutațiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].
NUTÁȚIE s. f. 1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii. ◊ oscilație a capului. 4. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. (< fr. nutation, lat. nutatio)
NUTÁȚIE ~i f. 1) Mișcare oscilatorie a axei de rotație a unui corp solid, care are loc concomitent cu precesia. 2) astr. Oscilație a axei Pământului, cauzată de atracția Soarelui și a Lunii. 3) Mișcare latentă și în spirală a vârfului unor plante în jurul axei lor. /<fr. nutation, it. nutazione

nutație dex

Intrare: nutație
nutație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e