Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 925668:

NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer din familia jderului, care trăiește în apropierea apelor curgătoare și a cărui blană, de culoare cafenie-roșcată, este foarte prețuită (Mustela lutreola). Prepara și unele din animalele bălții, mai ales vidre și nurci. SADOVEANU, Î. A. 200. ♦ Blana prelucrată a animalului descris mai sus. Mi-o făgăduit rochie de nurcă. ALECSANDRI, T. 1153. Pre Movil-a îmbrăcat C-un contuș frumos de nurcă, Și Ștefan în mîni i-a dat Buzduganul armășiei. NEGRUZZI, S. I 133.

Nurcă dex online | sinonim

Nurcă definitie