NUPȚIÁL, -Ă, nupțiali, -e, adj. Privitor la nuntă, de nuntă; nuntitor, nunțial. ♦ (Despre animale) Care se referă la perioada împerecherii, de împerechere. [Pr.: -ți-al] – Din fr. nuptial, lat. nuptialis.

NUPȚIÁL, -Ă, nupțiali, -e, adj. Privitor la nuntă, de nuntă; nuntitor, nunțial. ♦ (Despre animale) Care se referă la perioada împerecherii, de împerechere. [Pr.: -ți-al] – Din fr. nuptial, lat. nuptialis.

NUPȚIÁL, -Ă, nupțiali, -e, adj. (Livresc) Privitor la nuntă, de nuntă. Ceremonie nupțială. – Pronunțat: -ți-al.

nupțiál (-ți-al) adj. m., pl. nupțiáli; f. nupțiálă, pl. nupțiále

nupțiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. nupțiáli; f. sg. nupțiálă, pl. nupțiále

NUPȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la nuntă, de nuntă. [Pron. -ți-al. / cf. fr. nuptial, lat. nuptialis].

NUPȚIÁL, -Ă adj. referitor la nuntă, de nuntă. (< fr. nuptial, lat. nuptialis)

NUPȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de nuntă; propriu nunții. Ceremonie ~ă. /<fr. nuptial, lat. nuptialis

nupțial a. privitor la nuntă sau la ceremonia ei: uzuri nupțiale.

* nupțiál, -ă adj. (lat. nuptialis, d. nuptiae, nuntă. V. nuntă). De nuntă, al nunteĭ: ceremonia nupțială.