17 definiții pentru nunțiu
NÚNȚIU, nunții,
s. m. (În sintagma) Nunțiu papal (sau apostolic) = reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, (cu rang de ambasador) și în același timp pe lângă biserica națională (de obicei cu rang de arhiepiscop). [
Var.:
núnciu s. m.] – Din
it. nunzio, lat. nuntius. NÚNȚIU, nunții,
s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [
Var.:
núnciu s. m.] – Din
it. nunzio, lat. nuntius. NÚNȚIU, nunții,
s. m. Reprezentant diplomatic al Vaticanului într-o țară străină. La unsprezece și jumătate vine eminența-sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104. – Variantă:
núnciu (BĂLCESCU, O. II 267)
s. m. núnțiu [țiu
pron. țiu]
s. m.,
art. núnțiul;
pl. núnții,
art. núnțiii (-ți-ii)
núnțiu s. m. [-țiu pron. -țiu], art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (sil. -ți-ii)[1] NÚNȚIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)[1] NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron. -țiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager].
NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius)
NÚNȚIU ~i m. Reprezentant diplomatic al papei de la Roma într-o țară străină. /<it. nunzio, lat. nuntius[1] nunciu m. reprezentantul papei pe lângă un guvern.
* nunciatúră, núnciŭ V.
nunț-. * núnțiŭ m. (it. nunzio, d. lat. nuntius, anunțător, nuntiare, a anunța). Ambasador al papeĭ. – Fals
nunciŭ. NUNȚIU s. (POLITICĂ) legat. (~ al papei într-un stat.) Nunțiu dex online | sinonim
Nunțiu definitie
Intrare: nunțiu
nunțiu substantiv masculin