nunciu definitie

17 definiții pentru nunciu

NÚNCIU s. m. v. nunțiu.
NÚNȚIU, nunții, s. m. (În sintagma) Nunțiu papal (sau apostolic) = reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, (cu rang de ambasador) și în același timp pe lângă biserica națională (de obicei cu rang de arhiepiscop). [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius.
NÚNCIU s. m. v. nunțiu.
NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius.
NÚNCIU s. m. v. nunțiu.
NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic al Vaticanului într-o țară străină. La unsprezece și jumătate vine eminența-sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104. – Variantă: núnciu (BĂLCESCU, O. II 267) s. m.
núnțiu [țiu pron. țiu] s. m., art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (-ți-ii)
núnțiu s. m. [-țiu pron. -țiu], art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (sil. -ți-ii)[1]
NÚNȚIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)[1]
NÚNCIU s.m. v. nunțiu.
NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron. -țiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager].
NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius)
NÚNȚIU ~i m. Reprezentant diplomatic al papei de la Roma într-o țară străină. /<it. nunzio, lat. nuntius[1]
nunciu m. reprezentantul papei pe lângă un guvern.
* nunciatúră, núnciŭ V. nunț-.
* núnțiŭ m. (it. nunzio, d. lat. nuntius, anunțător, nuntiare, a anunța). Ambasador al papeĭ. – Fals nunciŭ.
NUNȚIU s. (POLITICĂ) legat. (~ al papei într-un stat.)

nunciu dex

Intrare: nunțiu
nunciu
nunțiu substantiv masculin
  • pronunție: -țiu pr. -țĭu