nunciatură definitie

15 definiții pentru nunciatură

NUNCIATÚRĂ s. f. v. nunțiatură.
NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță. 2. Funcția de nunțiu. [Pr.: -ți-a-. – Var.: nunciatúră s. f.] – Din it. nunziatura.
NUNCIATÚRĂ s. f. v. nunțiatură.
NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță. 2. Funcția de nunțiu. [Pr.: -ți-a-. – Var.: nunciatúră s. f.] – Din it. nunziatura.
NUNCIATÚRĂ s. f. v. nunțiatură.
NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină; localul unde se află această reprezentanță. ♦ Funcția nunțiului. – Pronunțat: -ți-a-. – Variantă: nunciatúră s. f.
nunțiatúră (-ți-a-) s. f., g.-d. art. nunțiatúrii; pl. nunțiatúri
nunțiatúră s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. nunțiatúrii; pl. nunțiatúri[1]
NUNCIATÚRĂ s.f. v. nunțiatură.
NUNȚIATÚRĂ s.f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ♦ Localul acestei reprezentanțe. ♦ Calitate, funcție de nunțiu. [Pron. -ți-a-, var. nunciatură s.f. / < germ. Nuntiatur, it. nunziatura].
NUNȚIATÚRĂ s. f. reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ◊ funcția nunțiului. (< it. nunziatura)
NUNȚIATURĂ f. 1) Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. 2) Sediul acestei reprezentanțe. 3) Funcția de nunțiu. [Sil. -ti-a-] /[1]
nunciatură f. demnitatea nunciului.
* nunciatúră, núnciŭ V. nunț-.
* nunțiatúră f., pl. ĭ (it. nunziatura). Demnitatea de nunțiŭ. – Fals nunciatură.

nunciatură dex

Intrare: nunțiatură
nunțiatură substantiv feminin
  • silabisire: -ți-a-
nunciatură