Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru numire

NUM├Ź, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o porecl─â drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ÔÖŽ Refl. A purta numele de..., a se chema...; a c─âp─âta o anumit─â denumire, porecl─â sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce ├«n discu╚Ťie; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept..., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind... 4. Tranz. A pune pe cineva ├«ntr-o func╚Ťie; a angaja; a da cuiva o ├«ns─ârcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. ÔÇô Din nume.
NUM├ŹRE, numiri, s. f. Faptul de a numi sau de a fi numit; p. ext. nume (1). ÔÖŽ (Concr.) Act prin care se comunic─â cuiva ├«ncadrarea ├«ntr-o func╚Ťie. ÔÇô V. numi.
NUM├Ź, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o porecl─â drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ÔÖŽ Refl. A purta numele de, a se chema; a c─âp─âta o anumit─â denumire, porecl─â sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce ├«n discu╚Ťie; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva ├«ntr-o func╚Ťie; a angaja; a da cuiva o ├«ns─ârcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. ÔÇô Din nume.
NUM├ŹRE, numiri, s. f. Faptul de a numi sau de a fi numit; p. ext. nume (1). ÔÖŽ (Concr.) Act prin care se comunic─â cuiva ├«ncadrarea ├«ntr-o func╚Ťie. ÔÇô V. numi.
NUM├Ź, numesc, vb. IV. Tranz. 1. A da un nume, a pune un nume; a denumi. Este caracteristic am─ânuntul c─â ┬źB─âbeasca┬╗ ╚Öi ┬źDealul┬╗ din lista noastr─â numesc p─âduri, a╚Öadar locuri interesante pentru un num─âr mai restr├«ns de indivizi. IORDAN, N. L. 108. Papagalul lui, pe care ├«l numise Pol, rostea c├«te un cuv├«nt. DR─éGHICI, R. 150. ÔÖŽ Refl. pas. A purta numele de..., a fi denumit..., a se chema. Fratele craiului se numea Verde-├«mp─ârat. CREANG─é, P. 183. Aceea ce se aflase mai sigur pentru d├«nsa era c─â se numea Olga. NEGRUZZI, S. I 44. Este o parte a p─âm├«ntului cure se nume╚Öte Africa. DR─éGHICI, R. 15. 2. A ad─âuga (la numele cuiva) un epitet, o porecl─â, a considera (pe cineva) drept... (d├«ndu-i calificativul, titlul sau numele de...). De nu era doamna palatului afar─â, d├«nd de m├«ncare puilor ei (c─âci a╚Öa numea ea lighioanele din p─âdure), ├«i pr─âp─âdea negre╚Öit. ISPIRESCU, L. 7. Am├«na... aceast─â pozna╚Ö─â trebu╚Öoar─â ╚Öi ginga╚Ö─â ├«n multe privin╚Ťi, dup─â cum o numea el. CREANG─é, P. 141. Pe m─âgar, c├«t s─â-l ├«mpodobe╚Öti, Arm─âsar tot nu po╚Ťi s─â-l nume╚Öti. PANN, P. V. III 39. ÔŚŐ Refl. pas. Boierii, ca to╚Ťi or─â╚Öenii, se numeau jupani, adic─â cet─â╚Ťeni. B─éLCESCU, O. II 14. ÔÖŽ Refl. A fi supranumit, a purta un titlu sau un calificativ; a se intitula. Spune-mi c├«nd m─â voi numi so╚Ťia ta? NEGRUZZI, S. I 18. 3. A rosti, a men╚Ťiona, a ar─âta, a pomeni numele cuiva sau a ceva. Mai ales, ╚Ťinea la un c├«ntec, pe care vru s─â-l numeasc─â. BASSARABESCU, V. 12. 4. A pune (pe cineva) ├«ntr-o func╚Ťie (v. ├«ncadra), a angaja; a da cuiva o ├«ns─ârcinare; a conferi cuiva un grad, un titlu. Prin urmare, Numi╚Ťi-m─â prefect! ALECSANDRI, T, I 285. ÔŚŐ Refl. pas. (├Änvechit) Boierii ajutora╚Ťi de popor gonesc pe... Ilie╚Ö, ╚Öi Vasile Lupul se nume╚Öte domn. B─éLCESCU, O. II 22.
NUM├ŹRE, numiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) numi ╚Öi rezultatul ei. 1. Fixare, dare a unui nume (pentru a individualiza sau a identifica fiin╚Ťele, mai rar lucrurile, faptele etc.); denumire; (concretizat) nume. C├«te numiri ar inventa el... pentru un sur├«s de pe buzele ei! EMINESCU, N. 74. M─ân─âstirea Neam╚Ťul... luase ast─â numire de la p├«r├«ul ce curge aproape. NEGRUZZI, S. I 214. Titluri nu erau la ├«nceput, c─âci nu se dau deosebit, ci reprezentau numai numirea func╚Ťiilor. B─éLCESCU, O. II 14. ÔÖŽ Titlu. C├«╚Ťi oameni ├«╚Öi ascund nimicnicia sub pompoase numiri. NEGRUZZI, S. I 191. 2. Rostire, pomenire, men╚Ťionare a unui nume. Nu trebuie s─â se ocoleasc─â numirea lucrurilor pe adev─âratul lor nume. MACEDONSKI, O. IV 66. 3. Angajare a cuiva ├«ntr-un post, ├«ntr-o func╚Ťie (v. ├«ncadrare); conferire a unui titlu, a unui grad. Numiri ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├«nt. ÔÖŽ (Concretizat) Act oficial prin care se comunic─â cuiva ├«ncadrarea ├«ntr-o func╚Ťie. C─âp─âtasem numirea ├«n noua slujb─â de gardian. I. BOTEZ, ╚śC. 73.
num├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. num├ęsc, imperf. 3 sg. nume├í; conj. prez. 3 s─â nume├ísc─â
num├şre s. f., g.-d. art. num├şrii; pl. num├şri
a╚Ö├í-num├şt adj. m., art. a╚Ö├í-num├ştul, pl. a╚Ö├í-num├ş╚Ťi; f. sg. a╚Ö├í-num├şt─â, pl. a╚Ö├í-num├şte
num├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. num├ęsc, imperf. 3 sg. nume├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nume├ísc─â
num├şre s. f., g.-d. art. num├şrii; pl. num├şri
NUM├Ź vb. 1. a se chema, (├«nv. ╚Öi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (├«nv.) a se porecli. (Cum te nume╚Öti?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (├«nv.) a se pomeni. (Cum se nume╚Öte pe la voi aceast─â floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. ├«nsc─âuna. 8. v. angaja.
NUM├ŹRE s. 1. v. nume. 2. v. calificare. 3. v. constituire. 4. (├«nv.) provivasire. (~ cuiva ├«ntr-o func╚Ťie ├«nalt─â.) 5. v. angajare.
A numi Ôëá a destitui, a revoca, a licen╚Ťia
A NUM├Ź ~├ęsc tranz. 1) A ├«nzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin╚Ťe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (persoane) A desemna ca fiind potrivit (├«ntr-o func╚Ťie). /Din nume
A SE NUM├Ź m─â ~├ęsc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume
NUM├ŹRE ~i f. 1) v. A NUMI ╚Öi A SE NUMI. 2) Act oficial prin care unei persoane i se acord─â dreptul s─â exercite o func╚Ťie. /v. a (se) numi
num├Č v. 1. a da un nume, a deosebi cu un nume: a numit pe fiu-s─âu Petru; 2. a pune ├«ntrÔÇÖo func╚Ťiune, ├«ntrÔÇÖo demnitate: lÔÇÖa numit judec─âtor; 3. a avea un nume: se nume╚Öte Nicolae.
numire f. ac╚Ťiunea de a numi ╚Öi rezultatul ei.
num├ęsc v. tr. (d. nume). Pun nume, da┼ş nume. pe aprodu Purice ╚śtefan cel Mare l-a numit ÔÇ×Movil─âÔÇŁ. Ar─ât cu numele obi╚Önuit: s├«nt lucrur─ş pe care nu trebu─şe s─â le nume╚Öt─ş. Aleg, institu─ş, pun ├«n vre-o func╚Ťiune sa┼ş demnitate. a numi pe cineva func╚Ťionar, mo╚Ötenitor. V. refl. M─â cheam─â, port numele de, ├«m─ş zice: liberali─ş se numea┼ş ╚Öi ÔÇ×ro╚Ö─şÔÇŁ, ─şar conservatori─ş ÔÇ×alb─şÔÇŁ. ÔÇô ├Än Olt. Vl. lumesc. Vech─ş numenesc (d. n├║mene, vech─şu pl. d. nume).
num├şre f. Ac╚Ťiunea de a numi ├«ntrÔÇÖo func╚Ťiune. Rezultatu aceste─ş ac╚Ťiun─ş: numir─ş ├«n corpu didactic.
NUMI vb. 1. a se chema, (├«nv. ╚Öi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (├«nv.) a se porecli. (Cum te ~ ?) 2. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a porecli, a spune, a supranumi, (├«nv. ╚Öi reg.) a num─âra, (├«nv.) a gr─âi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ ÔÇ×BravulÔÇŁ.) 3. a califica, a face, (fig. ╚Öi fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.) 4. a se chema, a se spune, a se zice, (├«nv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi aceast─â floare?) 5. a alc─âtui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a ├«nfiin╚Ťa, a organiza, a stabili, (├«nv.) a tocmi. (A ~ o comisie special─â.) 6. a desemna, a face, a pune, (├«nv. ╚Öi pop.) a or├«ndui, (├«nv.) a provivasi, a r├«ndui. (L-a ~ ministru al s─âu.) 7. a ├«nsc─âuna, a ├«ntrona, a ├«nvesti, a proclama, a pune, a unge, (├«nv.) a prochema, a propov─âdui, a striga, a vesti. (L-au ~ ├«mp─ârat.) 8. a angaja, a b─âga, a ├«ncadra, a lua, a primi, (├«nv. ╚Öi pop.) a n─âimi. (├Äl ~ ├«ntr-o slujb─â.)
NUMIRE s. 1. denumire, nume, (livr.) denomina╚Ťie, (rar) intitulare, (├«nv.) titlu, titulatur─â. (Ce ~ poart─â?) 2. calificare, (fig.) etichetare, taxare. (~ cuiva drept...) 3. alc─âtuire, constituire, creare, desemnare, formare, instituire, ├«nfiin╚Ťare, organizare, stabilire. (~ unei comisii speciale.) 4. (├«nv.) provivasire. (~ cuiva ├«ntr-o func╚Ťie ├«nalt─â.) 5. angajare, ├«ncadrare, primire. (~ lui ├«n uzin─â s-a f─âcut pe loc.)
QUIA NOMINOR LEO (lat.) pentru c─â m─â numesc leu ÔÇô Fedru, ÔÇ×FabulaeÔÇŁ, I, 5. Motivarea leului, care-╚Öi atribuie partea cea mai mare a pr─âzii, nedrept─â╚Ťind celelalte animale. Expresia indic─â abuzul de putere.
VERITAS TEMPORIS FILIA DICITUR (lat.) adev─ârul este numit odrasla timpului ÔÇô Gellius, ÔÇ×Noctes AtticaeÔÇŁ, 12, 11, 7.

Numire dex online | sinonim

Numire definitie

Intrare: numire
numire substantiv feminin
Intrare: numi (verb)
numi verb verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a