NUMERAȚIÚNE s.f. v. numerație.

numerați(un)e f. 1. arta de a număra; 2. partea aritmeticei ce învață a numi și scrie numerele.

* numerațiúne f. (lat. numerátio, -ónis). Arata de a număra vorbind orĭ scriind. Acea parte a aritmeticiĭ care te învață să numeștĭ și să scrii numerele. – Și -áție.