numerație definitie

10 definiții pentru numerație

NUMERÁȚIE, numerații, s. f. Numărare. ◊ Sistem de numerație = ansamblu de reguli folosite pentru exprimarea verbală și în scris a numerelor. – Din fr. numeration, lat. numeratio.
NUMERÁȚIE, numerații, s. f. Numărare; spec. sistem de simboluri grafice și de reguli cu ajutorul cărora se pot reprezenta numerele întregi. – Din fr. numeration, lat. numeratio.
NUMERÁȚIE, numerații, s. f. Constituirea numerelor cu ajutorul unor numere considerate simple sau date imediat.
numeráție (-ți-e) s. f., art. numeráția (-ți-a), g.-d. art. numeráției; pl. numeráții, art. numeráțiile (-ți-i-)
numeráție s. f. (sil. -ți-e), art. numeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. numeráției; pl. numeráții, art. numeráțiile (sil. -ți-i-)
NUMERÁȚIE s.f. (Mat.) Sistem de simboluri cu care se pot reprezenta grafic numerele. [Gen. -iei, var. numerațiune s.f. / cf. fr. numération, lat. numeratio].
NUMERÁȚIE s. f. sistem de cifre și de reguli folosit pentru reprezentarea numerelor. (< fr. numération, lat. numeratio)
NUMERÁȚIE ~i f. 1) Mod de a număra (oral sau scris). 2) Ansamblu de reguli folosite în acest scop. ◊ Sistem de ~ zecimală sistem de numerație cu baza 10. Sistem de ~ binară sistem de numerație cu baza 2. 3) Sistem de simboluri care servește la reprezentarea grafică a numerelor. /<fr. numération, lat. numeratio, ~onis
numerați(un)e f. 1. arta de a număra; 2. partea aritmeticei ce învață a numi și scrie numerele.
* numerațiúne f. (lat. numerátio, -ónis). Arata de a număra vorbind orĭ scriind. Acea parte a aritmeticiĭ care te învață să numeștĭ și să scrii numerele. – Și -áție.

numerație dex

Intrare: numerație
numerație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e