Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru numen

N├ÜMEN s. n. (Fil.) Lucru ├«n sine, cunoscut numai prin ra╚Ťiune, ├«n opozi╚Ťie cu fenomenul, cunoscut senzorial. ÔÇô Din fr. noum├Ęne.
N├ÜMEN s. n. Lucru ├«n sine, cunoscut numai prin ra╚Ťiune, ├«n opozi╚Ťie cu fenomenul, cunoscut senzorial. ÔÇô Din fr. noum├Ęne.
N├ÜMEN s. n. (├Än filozofia idealist─â a lui Kant) Lucru ├«n sine, care nu poate fi cunoscut prin ra╚Ťiune.
n├║men s. n.
n├║men s. n.
N├ÜMEN, s.n. (fil.) esen╚Ť─â cognoscibil─â numai prin ra╚Ťiune;
N├ÜMEN s.n. (Fil.) Esen╚Ť─â cognoscibil─â numai prin ra╚Ťiune. ÔÖŽ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului ├«n sine; b) libertatea, nemurirea sufletului ╚Öi divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noum├Ęne, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon ÔÇô ceea ce este g├óndit].
N├ÜMEN s. n. (fil.) esen╚Ť─â cognoscibil─â numai prin ra╚Ťiune, ├«n opozi╚Ťie cu fenomenul. ÔŚŐ (la Kant) ÔÇ×lucru ├«n sineÔÇŁ. (< fr. noum├Ęne, germ. Noumenon, gr. noumenon)
N├ÜMEN n. filoz. Esen╚Ť─â care poate fi cunoscut─â numai pe cale ra╚Ťional─â. /<fr. noum├Ęne

Numen dex online | sinonim

Numen definitie

Intrare: numen (pl. -e)
numen pl. -e substantiv neutru
Intrare: numen (pl. -uri)
numen pl. -uri