numen definitie

9 definiții pentru numen

NÚMEN s. n. (Fil.) Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
NÚMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène.
NÚMEN s. n. (În filozofia idealistă a lui Kant) Lucru în sine, care nu poate fi cunoscut prin rațiune.
númen s. n.
númen s. n.
NÚMEN, s.n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune;
NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit].
NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon)
NÚMEN n. filoz. Esență care poate fi cunoscută numai pe cale rațională. /<fr. noumène

numen dex

Intrare: numen (pl. -e)
numen pl. -e substantiv neutru
Intrare: numen (pl. -uri)
numen pl. -uri