numărare definitie

2 intrări

22 definiții pentru numărare

NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.;p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. Tranz. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. Până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. Tranz. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. Tranz. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. 5. Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
NUMĂRÁRE, numărări, s. f. Acțiunea de a (se) număra și rezultatul ei; numărat1, numărătură, numărătoare; numerație. – V. număra.
NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
NUMĂRÁRE, numărări, s. f. Acțiunea de a (se) număra și rezultatul ei; numărat1, numărătură, numărătoare; numerație. – V. număra.
NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti cîte unități sînt într-o cantitate dată sau cîte persoane sînt într-un grup; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte, ai unei serii de mișcări etc. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. SADOVEANU, B. 59. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Eu sînt tînăr încă: Pe douzeci de roze îmi număr anii mei! BOLINTINEANU, O. 4. ◊ Fig. Pînă la judecată bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci. REBREANU, R. II 281. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) bucăturile (sau înghițiturile) = a-i tot spune cuiva cît mănîncă, a nu-l lăsa să mănînce liniștit, a-i ține cuiva socoteală la mîncarea pe care i-o dai. (Intranz.) A număra puțin = a dura puțin, a trăi puțin, a fi efemer. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin. SADOVEANU, N. F. 139. ◊ Refl. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. V. 293. ◊ Refl. pas. Toamna se numără bobocii ( = la urmă se văd roadele unei activități). ♦ (Adesea folosit absolut) A înșira numere la rînd în ordinea lor crescîndă sau descrescîndă. El numără în gîndu-i și anii îi adună. EMINESCU, O. I 98. 2. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același rînd, în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba. Tu, autor al manualului de vînătoare, n-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III 37. ◊ Refl. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pintre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I 67. 3. (Cu privire la o sumă de bani) A plăti, a da. Îi număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună.
NUMĂRÁRE, numărări, s. f. Acțiunea de a număra. Numărarea banilor.
numărá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. númeri, 3 númără
număráre s. f., g.-d. art. numărắrii; pl. numărắri
numărá vb., ind. prez. 1 sg. númăr, 3 sg. și pl. númără
număráre s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări
NUMĂRÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conține. 4. v. afla. 5. v. achita.
NUMĂRÁ vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înșira, înșirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.
NUMĂRÁRE s. v. numărat.
A NUMĂRÁ númăr tranz. 1) (lucruri, ființe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii.A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre ființe care sunt (foarte) puține la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înșira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare
numărà v. 1. a înșira numere: numără până la zece; 2. a pune în număr cu alții: numărați-mă printre amicii voștri. [Lat. NUMERARE].
3) númăr, a v. tr. (lat. nómino, -áre, it. nominare, sard. l. lumerare, pv. nomnar, fr. nommer, cat. nomenar, sp. nombrar, pg. nomear. V. nume). Vechĭ azĭ. Meh. Numesc.
2) númăr, a v. tr. (lat. número, -áre, it. noverare, pv. cat. nombrar, fr. nombrer. Numerĭ, să numere). Verific pin numere cîțĭ saŭ cîte-s: a număra banĭ. Pun în număr, consider, socotesc: a număra pe cineva pintre amicĭ. Plătesc, daŭ: ĭ-am numărat 100 de francĭ. Am număru de, îs în etate de: România numără 20,000,000 de locuitorĭ, el număra 90 de anĭ. V. intr. Îs considerat, formez număr: această silabă nu numără (maĭ elegant: nu se numără, nu se socotește). – În Meh. lúmăr. În Munt. și înnúmăr.
NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ pînă la 10.) 2. a se cifra. (Se ~ cu zecile cei care...) 3. a conține, a cuprinde, a include, a se îngloba. (~ într-însa mai multe elemente.) 4. a se afla, a fi, a figura, a se găsi. (Se ~ printre invitați.)
număra vb. v. ACHITA. APRECIA. BOTEZA. CALCULA. CHEMA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. DENUMI. ENUMERA. GĂSI. GÎNDI. INTITULA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. JUDECA. LICHIDA. NUMI. ONORA. OPINA. PLĂTI. PORECLI. SOCOTI. SPUNE. SUPRANUMI.
NUMĂRARE s. numărat, numărătoare, (pop.) numărătură, (înv.) socoteală, socotință. (~ banilor.)
a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior.d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.
slab de-i numeri coastele expr. uscățiv, sfrijit.

numărare dex

Intrare: număra
număra verb grupa I conjugarea I
Intrare: numărare
numărare substantiv feminin