Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru num─âr─âtur─â

NUM─éR─éT├ÜR─é, num─âr─âturi, s. f. (Pop.) Num─ârare. ÔÇô Num─âra + suf. -─âtur─â.
NUM─éR─éT├ÜR─é, num─âr─âturi, s. f. (Pop.) Num─ârare. ÔÇô Num─âra + suf. -─âtur─â.
NUMĂRĂTÚRĂ s. f. (Popular) Numărare. Începe unul a număra de la 1-9, trăgînd în același timp la fiecare numărătură cîte o mînă. MARIAN, Î. 205.
num─âr─ât├║r─â (pop.) s. f., g.-d. art. num─âr─ât├║rii; pl. num─âr─ât├║ri
num─âr─ât├║r─â s. f., g.-d. art. num─âr─ât├║rii; pl. num─âr─ât├║ri
NUMĂRĂTÚRĂ s. v. numărare, numărat, numărătoare.
numărătúră, numărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund.
num─âr─âtur─â s. v. NUM─éRARE. NUM─éRAT. NUM─éR─éTOARE.

Num─âr─âtur─â dex online | sinonim

Num─âr─âtur─â definitie

Intrare: num─âr─âtur─â
num─âr─âtur─â substantiv feminin