NUIELÚȚĂ, nuieluțe, s. f. Nuielușă. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -uță.

NUIELÚȚĂ, nuieluțe, s. f. Nuielușă. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -uță.

NUIELÚȚĂ, nuieluțe, s. f. Nuielușă. Nuieluță, huță-mă, ori te tai! ȘEZ. III 92. M-am dus într-o poieniță Și am tăiat 12 nuieluțe. GOROVEI, C. 18.

nuielúță s. f., g.-d. art. nuielúței; pl. nuielúțe

nuielúță s. f., g.-d. art. nuielúței; pl. nuielúțe

NUIELÚȚĂ s. v. nuielușă.

NUIELUȚĂ s. nuielușă, vărguță, (rar) nuielușcă, vărguliță, (reg.) jordiță. (O ~ de alun.)