NUIELÚȘĂ, nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia; nuieluță. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -ușă.

NUIELÚȘĂ, nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia; nuieluță. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -ușă.

NUIELÚȘĂ, nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia.

nuielúșă s. f., art. nuielúșa, g.-d. art. nuielúșei; pl. nuielúșe

nuielúșă s. f., art. nuielúșa, g.-d. art. nuielúșei; pl. nuielúșe

NUIELÚȘĂ s. nuieluță, vărguță, (rar) nuielușcă, vărguliță, (reg.) jordiță. (O ~ de alun.)

nuĭelúșă f., pl. e. Nuĭa mică, jordiță. V. baghetă.

NUIELUȘĂ s. nuieluță, vărguță, (rar) nuielușcă, vărguliță, (reg.) jordiță. (O ~ de alun.)