NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui nuc (1); nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț.

NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc (1): nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț.

NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc. Într-un vîrf de pisculeț, Mi-a crescut d-un nuculeț. TEODORESCU, P. P. 344. Colea jos în prunduleț A crescut un nuculeț, Nuculeț cu frunza rară, S-adună cucii din țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182.

nuculéț (rar) s. m., pl. nuculéți

nuculéț s. m., pl. nuculéți

NUCULÉȚ s. v. nucșor.

NUCULEȚ s. (BOT.) nucșor, nucuț.