Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru nucleoplasm─â

NUCLEOPL├üSM─é, nucleoplasme, s. f. (Biol.) Substan╚Ť─â fundamental─â a nucleului (3) format─â din proteine, enzime ╚Öi acizi ribonucleici. [Pr.: -cle-o-] ÔÇô Din fr. nucl├ęoplasme.
NUCLEOPL├üSM─é, nucleoplasme, s. f. (Biol.) Substan╚Ť─â fundamental─â a nucleului (3) format─â din proteine, enzime ╚Öi acizi ribonucleici. [Pr.: -cle-o-] ÔÇô Din fr. nucl├ęoplasme.
nucleoplásmă s. f., g.-d. art. nucleoplásmei; pl. nucleoplásme
NUCLEOPLÁSMĂ s. v. carioplasmă.
NUCLEOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Carioplasmă. [Et. incertă].
NUCLEOPL├üSM─é s. f. carioplasm─â. (< fr. nucl├ęoplasme)
NUCLEO- ÔÇ×nucleu, nuclear, nucleatÔÇŁ. ÔŚŐ L. nucleus ÔÇ×s├«mbure, miezÔÇŁ > fr. nucl├ęo-, engl. id., germ. nukleo-, it. nucleo- > rom. nucleo-. Ôľí ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme cu celule nucleate; ~centrozom (v. centro-, v. -zom), s. m., centru divizionar din interiorul nucleului; ~desme (v. desm─â), s. f. pl., forma╚Ťii fibrilare care fac leg─âtura ├«ntre nucleu ╚Öi citoplasm─â; ~hialoplasm─â (v. hialo-, v. -plasm─â), s. f., lichid v├«scos care ocup─â ├«n nucleu spa╚Ťiul din jurul nucleolului ╚Öi cromatinei; ~ide (v. -id), s. n. pl., corpusculi nucleiformi din citoplasma bacteriilor; ~lem─â (v. -lem─â1), s. f., totalitate a elementelor fibrilare ale nucleolului; ~litic (v. -litic2), adj., (despre enzime) care degradeaz─â acizii nucleici; ~microzomi (v. micro-, v. -zom), s. m. pl., corpusculi care formeaz─â fiecare fibr─â a re╚Ťelei nucleare; ~morf─â (v. -morf), s. f., unitate de polimorfism ADN, reprezentat─â prin siturile de restric╚Ťie ale unui nucleon; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., substan╚Ť─â v├«scoas─â omogen─â prezent─â ├«n nucleul celular; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., sateli╚Ťi afla╚Ťi pe suprafa╚Ťa nucleolilor.

Nucleoplasm─â dex online | sinonim

Nucleoplasm─â definitie

Intrare: nucleoplasm─â
nucleoplasm─â substantiv feminin
  • silabisire: nu-cle-o-