nucleoplasmă definitie

7 definiții pentru nucleoplasmă

NUCLEOPLÁSMĂ, nucleoplasme, s. f. (Biol.) Substanță fundamentală a nucleului (3) formată din proteine, enzime și acizi ribonucleici. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléoplasme.
NUCLEOPLÁSMĂ, nucleoplasme, s. f. (Biol.) Substanță fundamentală a nucleului (3) formată din proteine, enzime și acizi ribonucleici. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléoplasme.
nucleoplásmă s. f., g.-d. art. nucleoplásmei; pl. nucleoplásme
NUCLEOPLÁSMĂ s. v. carioplasmă.
NUCLEOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Carioplasmă. [Et. incertă].
NUCLEOPLÁSMĂ s. f. carioplasmă. (< fr. nucléoplasme)
NUCLEO- „nucleu, nuclear, nucleat”. ◊ L. nucleus „sîmbure, miez” > fr. nucléo-, engl. id., germ. nukleo-, it. nucleo- > rom. nucleo-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme cu celule nucleate; ~centrozom (v. centro-, v. -zom), s. m., centru divizionar din interiorul nucleului; ~desme (v. desmă), s. f. pl., formații fibrilare care fac legătura între nucleu și citoplasmă; ~hialoplasmă (v. hialo-, v. -plasmă), s. f., lichid vîscos care ocupă în nucleu spațiul din jurul nucleolului și cromatinei; ~ide (v. -id), s. n. pl., corpusculi nucleiformi din citoplasma bacteriilor; ~lemă (v. -lemă1), s. f., totalitate a elementelor fibrilare ale nucleolului; ~litic (v. -litic2), adj., (despre enzime) care degradează acizii nucleici; ~microzomi (v. micro-, v. -zom), s. m. pl., corpusculi care formează fiecare fibră a rețelei nucleare; ~morfă (v. -morf), s. f., unitate de polimorfism ADN, reprezentată prin siturile de restricție ale unui nucleon; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță vîscoasă omogenă prezentă în nucleul celular; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., sateliți aflați pe suprafața nucleolilor.

nucleoplasmă dex

Intrare: nucleoplasmă
nucleoplasmă substantiv feminin
  • silabisire: nu-cle-o-