NUCLEÍNĂ, nucleine, s. f. Substanță organică bogată în fosfor, pe care o conține nucleul proteinelor. [Pr.: -cle-i-] – Din fr. nucléine.

NUCLEÍNĂ, nucleine, s. f. Substanță organică bogată în fosfor, pe care o conține nucleul proteinelor. [Pr.: -cle-i-] – Din fr. nucléine.

NUCLEÍNĂ, nucleine, s. f. Substanță organică bogată în fosfor pe care o conține nucleul unei celule. Caracteristice pentru nucleu sînt combinațiile complexe de albumine, așa-zisele nucleine. ANATOMIA 19.

nucleínă (nu-cle-) s. f., g.-d. art. nucleínei; pl. nucleíne

nucleínă s. f. (sil. -cle-), g.-d. art. nucleínei; pl. nucleíne

NUCLEÍNĂ s. f. proteidă rezultând din unirea acidului nucleic cu o proteină bazică în nucleul celular; nucleoproteidă. (< fr. nucléine)

NUCLEÍNĂ ~e f. Substanță organică bogată în fosfor, care se află în nucleul proteinelor. [Sil. -cle-i-] /<fr. nucléine