nucleáție (nu-cle-a-ți-e) s. f., art. nucleáția (-ți-a), g.-d. nucleáții, art. nucleáției

nucleáție s. f. (sil. -cle-, -ți-e), art. nucleáția (sil. -ți-a), g.-d. nucleáții, art. nucleáției

NUCLEÁȚIE s.f. Provocare sau dezvoltare a unei condensări ori a unei cristalizări în gaze sau lichide cu ajutorul nucleelor de condensare, respectiv de cristalizare. [Pron. -cle-a-, gen. -iei. / cf. fr. nucléation].

NUCLEÁȚIE s. f. 1. formarea, într-un mediu cu structură și compoziție definite, de germeni constituind centre de dezvoltare a unei noi faze, structuri fizice sau chimice. 2. (biol.) formarea nucleului. (< fr. nucléation)