nuanțat definitie

2 intrări

20 definiții pentru nuanțat

NUANȚÁ, nuanțez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce, a reda nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe. 2. Fig. A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuancer.
NUANȚÁT, -Ă, nuanțați, -te, adj. 1. Cu o varietate de tonuri, de culori; bogat în nuanțe. ♦ (Despre culori) Combinat în chip armonios. 2. Fig. Care prezintă variații marcate prin treceri subtile, gradate. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Expresiv, colorat. [Pr.: nu-an-] – V. nuanța.
NUANȚÁ, nuanțez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe. 2. Fig. A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuancer.
NUANȚÁT, -Ă, nuanțați, -te, adj. 1. Cu varietăți de tonuri, de culori; bogat în nuanțe. ♦ (Despre culori) Combinat în chip armonios. 2. Fig. Care prezintă variații marcate prin treceri subtile, gradate. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Expresiv, colorat. [Pr.: nu-an-] – V. nuanța.
NUANȚÁ, nuanțez, vb. I. Tranz. A reda nuanțele unei culori, ale unui ton etc. ♦ Fig. A introduce variații expresive. A-și nuanța stilul. ◊ Intranz. El vibra de patriotism și de iubirea aproapelui. Poate că uneori nu nuanța destul. MACEDONSKI, O. IV 112.
NUANȚÁT, -Ă, nuanțați, -te, adj. Cu varietăți de tonuri, de culori; bogat în nuanțe. A fost încîntat întăi de limba mlădioasă, nuanțată, așa de simplă și de artistică în același timp a marelui scriitor de la Humulești. SADOVEANU, E. 133. Dimineața-ncremenită sta în cer pe pragul porții Și muia cu lacrimi negre nuanțatul ei buchet. MACEDONSKI, O. I 77. ◊ (Adverbial) Citește nuanțat.
nuanțá (a ~) (nu-an-) vb., ind. prez. 3 nuanțeáză
nuanțá vb. (sil. nu-an-), ind. prez. 1 sg. nuanțéz, 3 sg. și pl. nuanțeáză
nuanțát adj. m., pl. nuanțáți; f. sg. nuanțátă, pl. nuanțáte
NUANȚÁ vb. v. doza.
NUANȚÁT adj. v. expresiv.
NUANȚÁ vb. I. tr. 1. A îmbina culorile în așa fel, încât trecerea de la una la alta să se observe foarte puțin. 2. (Fig.) A exprima diferențele fine, ușoare, nuanțele; a da expresie. [Pron. nu-an-. / < fr. nuancer].
NUANȚÁT, -Ă adj. 1. Cu varietăți de culori. ♦ (Despre stil, limbă) Bogat în nuanțe; expresiv. 2. (Fig.) Care prezintă variații marcate prin treceri gradate, imperceptibile. [Pron. nu-an-. / cf. fr. nuancé].
NUANȚÁT, -Ă adj. 1. cu varietăți de tonuri, de culori. 2. (fig.) care prezintă variații marcate prin treceri subtile, gradate. ◊ (despre stil, limbă) bogat în nuanțe; expresiv. (< fr. nuancé)
A NUANȚÁ ~éz tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta în diferite nuanțe, asortând (pentru ca trecerea de la una la alta să fie abia perceptibilă). 2) A interpreta ținând seamă de cele mai mici nuanțe. ~ o piesă muzicală. 3) fig. A varia prin nuanțe. ~ stilul. 4) A exprima, ținând seama de cele mai delicate diferențe. A-și ~ gândurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancer
NUANȚÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) v. A NUANȚA. 2) Care are diferite nuanțe de culori. 3) fig. Care este (re)prezentat după nuanțe, într-o anumită gradație. 4) fig. Care are expresivitate; expresiv. Stil ~. [Sil. nu-an-] /v. a nuanța
nuanțà v. 1. a dispune colorile după nuanțe; 2. fig. a stabili gradațiunile, micile diferențe.
nuanțéz v. tr. (fr. nuancer). Fac să treacă gradat de la o nuanță la alta. Fig. Exprim diferențele delicate: a-țĭ nuanța cugetările.
NUANȚA vb. a doza, a grada. (A-și ~ efectele.)
NUANȚAT adj. evocativ, evocator, expresiv, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O analiză ~.)

nuanțat dex

Intrare: nuanțat
nuanțat adjectiv
Intrare: nuanța
nuanța verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: nu-an-